Dar priviți-mă-n ochi

Dar priviți-mă-n ochi

Ați avea clar motive, să vă spuneți părerea,
Orișicine –i capabil să dea sfaturi, oricui...
Deși norii cei negri, îmi îneacă privirea,
Spuneți tot ce vă vine, dar priviți-mă-n ochi !

Când în jur tot e ceață, când valorile pier,
Când la modă-i puterea, deghizată-n mister...
Ascunzînd iar virtutea,sub veșmîntul minciunii,
Luați-mi orice posesii, dar priviți-mă-n ochi !

Pot s-accept orice plată, de cuvinte-s sătul,
De-o bucată de vreme, doar se cântă destul...
De ființe ce sufăr, lumea-i plină ciorchini,
Predicați-mi iubirea, dar priviți-mă-n ochi !

Într-o luptă nebună, conștiinței un țarc,
Vor să pună, nebunii, firii veșnic cartarg...
Orice gând să-l sugrume, de-ar putea reuși;
-Astupați-mi chiar gura, dar priviți-mă-n ochi !

Am în toate o rază de lumină alin,
Peste toate-n necazuri, eu mă bucur,deplin...
Un prieten din ceruri, mă privește în ochi,
Mă iubește, mă poartă printre stele și sori !