Dar cu Tine pot să fiu...

Doamne, cine-s eu fără de Tine?
Sunt un fulg de nea în vânt
Spulberat ce mă frământ.
Sunt o frunză la pământ,
Ce se-ngălbenește mâine.

Fără Tine sunt nimic,
Pai de grâu fără de spic,
Un parfum fără miros,
Ce se trece fără rost.
Sunt o pradă prea ușoară,
Pentru răul ce omoară.

Dar cu Tine pot să fiu
Cum dorești, un suflet viu.
Sunt un șoim viteaz în zbor,
Ce Te caut cu mult dor,
Sus pe culmi de înălțimi,
Printre munți și nori mulțimi.

Ce se-avântă-n cer mereu,
Tot mai sus, spre Dumnezeu,
Pe a mântuirii cale,
Cu cântări și osanale.
Sunt sămânța ce-a rodit.
Om de Domnul ocrotit.

Tu mă înconjori întruna,
Mă veghezi întotdeauna.
Nu ma tem nici de săgeata,
Ce se-ndreaptă asupra mea,
Nu mă tem pentru că viața,
Mi-ai luat-o în mâna Ta.

Leagă-mă Doamne de Tine,
Cu a dragostei centură.
Fă un rob al Tău din mine,
Cerne afară orice zgură,
Să primesc a Ta, natură.
Amin.

04.07.2010.