Dacă inima e tristă...

Motto: ""În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu,
aduce o pocăință care duce la mântuire și de care cineva nu se
căiește niciodată, pe când întristarea lumii aduce moartea.""
Amin! 2 Cor. 7:10.

Privind la urma pașilor din vale -
Luând aminte la tot ce am făcut,
Ni se umple sufletul de chin și jale
De câte ori ne-am rătăcit pe cale
Și în greșeli și în păcate am căzut.

Povara întristării cu greu o poate duce
O inimă curată chemată la sfințire;
Dar lacrimile amare au să se usuce,
Că întristarea după voia Lui aduce
O pocăință care duce la mântuire.

Dacă inima e tristă și duhul e mâhnit,
Cine o să ne șteargă lacrima durerii?
Doar veșnica iubire a Celui Răstignit,
Hristos - Cel Sfânt și Cel Neprihănit _
Ne va întinde paharul mângâierii.

Că dacă plânsul vine-n fapt de seară -
Și veselia va veni, mereu, în zori,
Hristos Isus nu-și lasă frații de ocară
Ci, în îndurarea Lui, ne scapă de povară
Și prin Hristos vom fi biruitori.

Și Domnul ne va da în loc de întristare
Credința-n inimi care dă neprihănire,
Ca toți să fim acele sfinte mădulare
Ale Trupului ce așteaptă ziua-n care
O să primim îmbrățișarea Lui de Mire.

Cu o inimă smerită și totdeauna plină
De dragostea de cer și dorul de Isus,
Noi așteptăm cu încredere deplină,
Căci nu va zăbovi - Hristos are să vină
Să își ducă aleșii Lui în ceruri sus.

Și atunci, răbdarea fi-va răsplătită,
Dacă până la sfârșit o să răbdăm
Și să păstrăm cu dragoste nețărmurită
Încrederea-n Hristos nezguduită
Și nădejdea cu care noi ne lăudăm.
Amin!
Olănești la 16.4 2018