Cu Dumnezeu, în timp de pandemie

"Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi... " (1 Petru 4:13)

Atâta timp cât Dumnezeu vegheazã,
Te lumineazã şi-ţi mai dã un sfat,
Când îţi promite cã va fi cu tine,
Nu ai motive sã fii-ngrijorat!

Nu este foc pe care sã nu-l stingã,
Nici apã, sã n-o poatã potoli!
Şi are leacuri pentru orice boalã
De se întâmplã a te-mbolnãvi.

O mie pot sã cadã deodatã:
Tu nu vei cãpãta niciun cucui!
Cãci tu eşti fiul Sãu şi El ţi-e Tatã,
Şi ţine mâna ta în mâna Lui!

Dacã-ţi vorbeşte duhul deznãdejdii
Cã, iatã, te apropii de sfârşit,
Adu-ţi aminte cã în seara cinei
Şi Domnul se simţise pãrãsit.

Dar a strigat spre Tatãl, care-aude
Pe cel care Îl cheamã la necaz,
Iar El trimise-ndatã slujitorii
Înseninând tristeţea din obraz.

El vede porumbiţa care moare
Dar poate şi s-o scape, dacã vrea;
Ea n-o sã cadã moartã prin ogoare
Fãrã sã ştie Dumnezeu de ea!

Nu te-nfrica de cel ce-ucide trupul
Şi nu mai poate face-apoi nimic!
Ci teme-te de Cel ce-aruncã omul
În Gheenã, cum Scripturile ne zic.

Când pumnul noduros te ameninţã,
Sã-ţi aminteşti ce Domnul ne-a-nvãţat:
Dacã lovesc cei rãi în pomul verde
Cu cât mai mult o fac celui uscat?

De nu te îndoieşti de biruinţã,
Un fir de pãr din cap nu-ţi va cãdea!
Tu te vei ridica din gura gropii,
Cãci Domnul slavei e tãria ta!