Cât vrea Tata-Dumnezeu

Cât vrea Tata Dumnezeu

Plâgeri 3:33, Filip.3:10

Nu fii trist din cale-afară
Când oameni răi te lovesc,
Şi-ţi spun vorbe de ocară,
Care dor şi umilesc!

Chiar dacă cel rău 'i-mpinge
Pe cei prinşi în lanţul său,
Nu uita, el va ajunge
Numai cât vrea Dumnezeu!

Biciul limbii şfichiuieşte
Fără milă-asupra ta.
Fii liniștit, el loveşte
Doar cât Tata-l va lăsa!

Dacă supărarea vine
Şi se-oprește-n uşa ta,
Nu te teme, Domnul ține
Cheia vieţii! Doar cât vrea,

Mâna Lui cea iubitoare,
Să intre o va lăsa!
Doar cât ştie El că-i bine
Pentru inimioara ta!

Chiar durerea de te bate
Cu ciocanul ei cel greu,
Nu uita! Atâta poate,
Cât vrea Tata-Dumnezeu!

Că durerea omenească
E ciocanul Domnului
Care bate să cioplească
Un chip, asemenea Lui!

Suferă deci în tăcere,
Căci El nu va-ngădui
Să-ţi treacă peste putere,
În curând se va sfârşi.

Căci Domnul nu-Şi necăjeşte
Bucuros copiii Lui,
Ci El doar îi pregăteşte
Pentru slava cerului!

Încă puţină răbdare…
Doar puţină să mai ai
Căci Domnu-I plin de-ndurare.
Vrea să fii cu El în rai!