Cărăruie

Că e noapte sau e zi,
Că e ploaie ori ninsoare
Eu pășesc cum voi păși
Înspre vremea viitoare.

De cu zori în înnoptat,
Din amurg în dimineață
Calea mea m-a înălțat
Să mă-ndrepte viu în Viață.

Înspre creșterea de sus
Cu amar și bucurie
Îmi dă zilele Isus
Să le port în veșnicie.

Pe sub Lună însorit,
Prin amiezi cu doina Lunii
Crește traiu-mi fericit
Din adâncul văgăunii.

Târâtoare sau cocor,
Când surplus, când sec de vise,
Iar când chiar m-avânt în zbor
Peste scrise și nescrise.

Sună cântece de gât,
Inima îmi cântă aripi
N-am o clipă de urât
În eterna-mi avântare.

Unii-mi strigă:„Ți-i destul!
Conformează-te la reguli!”
Dar s-atât de nesătul
Pentru proaspăt cu întregul.

Și voi merge, și-oi zbura
Cu aripile o cruce
Cât, Isuse, Viața Ta
Viața mea o va conduce!