Când Strig...

Când strig...

Când strig Isuse, către Tine,
L-altarul sfânt de dimineaţă
Când mă trezesc iar la viaţă,
Tu ştiu c-auzi orice suspine
Şi-alini durerea ce-ai în faţă!

Tu-mi cunoşti orice-apăsare
Şi de stau jos şi de mă scol
Din sufletu-mi pustiu şi gol,
Şi-n paşii vieţii orice mişcare
Atunci când cel rău dă ocol.

Când strig Isuse, către Tine,
Când timpul este la amiază,
Când inima din greu oftează,
Să Te înduri atunci de mine
Să-mi dai o conştiinţă trează!

Ca să pot să face deosebire
Între ce-i bine,... şi ce-i rău,
Să nu mă pomenesc în hău,
Ci Legea Ta-nspre cârmuire,
Fie-mi, ca-ndrumător al Tău!

Când strig Isuse, către Tine,
Când e spre apus de seară,
Aş vrea ca-n suflet să răsară
Speranţe noi din zări senine,
La mine Tu, să priveşti iară!

De mână atunci să mă apuci,
Să-mi dai speranţa bucuriei,
Să-mi dai favoarea părtăşiei,
Şi tot mereu sa mă conduci
Pe calea sfântă, a veşniciei!

Când strig Isuse, către Tine,
Şi noaptea-n aşternutul meu
Doru-mi revine, instantaneu,
Tu-mi cunoşti dorinţi depline
Ce-n suflet le nutresc mereu.

Să fiu de Tine, mai aproape
Când cercat voi fi-n credinţă
Chiar de voi fi şi-n suferinţă,
De voi trecea prin foc şi ape
Să mă conduci spre biruinţă!

Flavius Laurian Duverna
18 februarie 2008