Când au înflorit salcâmii

Și-au pornit visări bălane
Toți salcâmii curajos
Parcă-au înflorit castanii
Numai cu ciorchinii-n jos.

Leagănă nectare blonde
Fără nici un înțeles
Ca insecte vagabonde
Să purceadă la cules.

Cu-ale razelor fărâme
Ce plouară peste plai
Pârguiesc poama salcâmii
Strânsă-n strugurii din mai.

Eu, privindu-le lumina,
Îmi mușc buza iar și iar:
Ah, de ce nu-s cât albina
Să mă satur de nectar!

Prins de auriul mierii
Peste glas, peste urechi
Fără rostul întrebării
Ce m-ar ține-n clipe vechi.

Îmi bag nasul ca bondarul
Prin a florilor refren
De-și lucește chihlimbarul
Tot obrazu-mi în polen.

Fără nici o-nțelepciune
Mă încânt neînțelept
Parcă-aș fi o rugăciune
Ce se smulge drept din piept.

Mi se rușinează frații
Aplecând ochii apoși
Căci mă simt ca-n constelații
Printre țurțurii pufoși.

Ce mi-i mie! Viața este
Fericire-n Dumnezeu:
Înflorește-n jur poveste -
Voi trăi în ea mereu.

Ca pe-un flutur în iubire
M-au luat salcâmi cu-arginți
Să fiu râs pentru-omenire
Și rușine pentru sfinți.

În parfumul dimineții
Eu respir așa senin
Bob în Arborele Vieții
Poate copt încă puțin...