Ca şi-un Părinte, omenesc

Ca şi-un Părinte, omenesc

Ca şi-un Părinte, omenesc
Ce-i cheamă pe ai săi copii,
Astfel şi Tatăl Sfânt ceresc
Cu drag te cheamă să revii,
Să-ţi părăseşti căile pustii
Să birui tot ce-i pământesc!

Să uiţi de drumul pierzării
Şi calea ce la moarte duce,
Pentru acel, ce-avertizării
Un altul nu vrea să apuce,
Drumul salvării de la cruce
Cu Dragostea încoronării!

Ca şi-un Părinte, omenesc
Ce-i plin de milă şi iubire,
Astfel şi Tatăl Sfânt ceresc
La ai Săi copii, în rătăcire
Le mai dă timp de vieţuire,
La toţi cei ce se pregătesc.

E-un timp de probă văzută
Prin credinţă şi ascultare,
De-a Domnului voie ştiută
Prin dragostea izbăvitoare,
Ce mâna datu-ne-n salvare
Prin Jertfa crucii cunoscută.

Flavius Laurian Duverna
26 martie 2013