Bună ziua, zi lumină!

Bună ziua, zi lumină!

Ah! Bună ziua, zi lumină,
Ce începi cu dimineaţa
Când iar se trezeşte viaţa
Şi pe bolta cea senină
Soarele de-aur luceşte
Pământul de-l încălzeşte!

Când sub razele de soare
Pământul viaţa-şi-ncepe,
În codrii, câmpii şi stepe
Parte atunci, au fiecare
Din puterea-i cea solară,
Spre creşterea necesară.

Ah! Bună ziua, zi lumină,
Care în timpul de amiază
Tot ce mişcă, şi viază -
Liniştea-şi cată deplină:
Un repaos, pentru masă,
Chiar de nu se află acasă.

Şi vorbirea, ce se face
Vizează mai mult pe om
Când la umbra unui pom
El desaga, şi-o desface,
Căci merinde de mâncare
Şi-a pus pentru întremare.

Nu poate el să trudească
Dacă n-ar fi alimentat,
Căci de când e blestemat
Hrana să-şi agonisească…

Ce de Domnu-i hotărâtă
Truda-i grea neîntreruptă.

Şi-o purta-o prin sudoare
Printre spini şi pălămidă
Pân-la ziua de-ndreptare,
Când a cerului hlamidă
Va primi-o-n dar de nuntă,
Cum în Rai, a fost avută.

Flavius Laurian Duverna
10 decembrie 2013