Vestea bună, a izbăvirii

Vestea bună, a izbăvirii

Vestea bună, a izbăvirii
Răsună pe tot pământul
Şi stăruieşte-n Cuvântul
Cel mai dulce-al înfrăţirii,
Căci e ziua mântuirii,
Având bază legământul.

Şi ea cheamă la credinţă
’N Jertfa cea de la Calvar,
Să primească sfântul dar
Pe-orice om prin pocăinţă
Cât stăm sub făgăduinţă,
Cât mai este timp de har.

Vestea bună, a iertării
Din moarte şi din păcat
Pentru-orice om vinovat,
Poate fi ceasul salvării
Cu preţul răscumpărării,
Ce Tatăl ceresc L-a dat,

Când pe cruce Hrist Isus
Prin viaţa Sa L-a plătit,
Să poţi fi-n har mântuit
’N paradisul cel de sus,
Prin Jertfa ce S-a adus,
Ca şi-un Miel neprihănit.

Vestea bună, a salvării-
A triumfat spre măreţie
Fiind ceasul de bucurie,
Când în ziua încercării,
S-a dat start eliberării
În drumul spre veşnicie,

Căci Isus Domnu-a-nviat,
Aducând la-ndeplinire
Planul sfânt de mântuire,
Cum a fost el programat
Şi la cer sus, S-a-nălţat,
Cu-a Sa proprie Jertfire.

Flavius Laurian Duverna
31 octombrie 2012