Of, viață scurtă cum te risipești...

Of, viață scurtă cum te risipești...

Of, viață scurtă cum te risipești...
Ca floarea cea firavă și aburul ce piere,
Tu ești o școală care pe toți ne sfătuiești,
Să dobândim de-aici, comorile cerești,
Credința și iubirea ce duc la înviere!

Of, viață cât de dragă ne ești la fiecare,
Dar toți plătim cu lacrimi a ta vremelnicie.
Și-așa de greu pricepem, că tot ce e sub soare,
E ori deșertăciune, ori har de îndreptare,
O cale către chin sau drum spre bucurie!

Of, viață cum te treci așa în mare grabă,
Ce ieri era aievea, acum e doar un vis...
De mulți din cei plecați doar amintiri ne leagă
Și lacrima de dor durută și întreagă,
Speranța reîntâlnirii în Rai, în Paradis!

O viață, numai una avem pe-acest pământ
Și după moarte știm că vine judecata,
Acum cât se mai poate să facem legământ,
Cu Domnul care este milos și drept și sfânt,
El dă în veșnicie, pedeapsa sau răsplata!

Of, viață, tu ne ești un dar cu împrumut,
În trupul de țărână un duh nepieritor,
Ești cel mai ne-nțeles și prețios avut,
Un firicel de iarbă și-al cerului sărut,
Un timp de împăcare cu Marele Păstor!

de Teodor Groza
01.02. 2020
Vișeu de Sus