Mi-ai arătat atâta bunătate

Mi-ai arătat atâta bunătate
Ev. Luca 15:11-24

Mi-ai arătat atâta bunătate,
Când eu ziceam: 'Nu vreau să mă supun! '
Și-am alergat pe căile deșarte
Necredincios, în patimi și în noapte...
Mă poți ierta, Părinte drag și bun?

Ai revărsat spre mine har și milă,
Sfânt Creator și veșnic, și milos;
Eu bâjbâiam prin lumea instabilă
Și meritam să mă privești cu silă...
Dar Tu-ai rămas un Tată credincios.

M-ai copleșit cu valuri de-ndurare,
O dragoste curată, jertfelnică, deplină.
Eu lâncezeam în lumea-nșelătoare
Printre tăciuni, scântei rătăcitoare...
Ajuns o biată slugă, împovărat de vină.

Ai așteptat cu dor și cu răbdare,
Să-mi vin în fire și să mă smeresc;
Eu eram fiul mort în nepăsare,
Ce petreceam pe căi risipitoare,
Dar, azi mă-ntorc la Tine, mă căiesc.

Mi-ai dovedit eterna Ta iubire,
Deși eu Doamne, mult Te-am întristat.
Mi-ai arătat ce-nseamnă prețuire,
Iertarea dăruită prin jertfire...
Te rog să-mi fii de-a pururi, Împărat!

de Teodor Groza
07.03. 2019
Vișeu de Sus