Era o zi....

Era o zi de cercetare
Când Dumnezeu blând mi-a vorbit,
Că este-o cursă spre iertare
Și dacă vreau și eu... s-o prind.

Eram atâta de uimită,
Că până atunci nu am știut
Că pot și eu să fiu acolo,
Ca fiu iubit și mântuit.

Nimic nu m-a oprit atuncea
S-alerg spre Domnul meu iubit,
În brațele Lui de-a pururi
Eu m-am predat, m-a mântuit.

De-atunci, viata mea e plină,
De bucurii, de vers și cânt,
Căci singurul Isus mă poartă
Pe Calea către veșnicii.

Veniți și voi, o, scumpi prieteni
La Domnul, cât voi mai trăiți,
Căci vine clipa când în viață
Va trebui să vă sfințiți!

Și dacă azi, nu vă întoarceți
La Cel ce hainele v-albește
Târziu va fi atunci odată
Când judecata va începe.

De ce s-aștepți să vină ceasul
Când, tu vei sta în fața Lui?
Ce-I vei răspunde la-ntrebarea:
Ce-ai făcut cu jertfa Lui?

Hai! Vino prietene, aleargă!
La Domnul Isus, chiar acum!
Ca să primești și tu iertarea
Ce te va duce-n ceruri sus!

Și când vei sta în fața Celui
Ce mântuire ți-a adus,
Ferice va fi de tine
Dacă-l ai tu, pe Isus!

Nu amâna, azi te împacă
Cu Cel ce, vina ta o ia,
Și pace, har și mântuire
Sigur, tu vei căpăta!

Amin