Eclesiastul- Totul este deşertăciune

Totul este deşertăciune
(Ecles. Cap. 8)

Omul care-i înţelept
Toate bine le înţelege
El e priceput, deştept
Şi numai ce-i bun alege

Porunca trebuie păzită
Şi jurământul ce-i făcut
Căci viața lui e dăruită
Poate da, sau lua mult

Poate face tot ce vrea
Şi înţeleptul multe ştie
Tot îşi are vreme să
Domnul ştie să mângâie

Nici un om nu stăpâneşte
Nici peste a sa suflare
Ziua morţii, n-o cunoaște
Chiar de cere îndurare

Uneori el stăpâneşte
Şi altul este robul său
Apoi, osândă primeşte
Şi acel bun și acela rău

Cei ce au de Domnul teamă
Fericiți în veci vor fii
Domnul la toate ia seamă
Toți, răsplată vor primi

Cel ce-i rău, nu-i fericit
Zilele nu îşi lungeşte
Nici cel ce-i bun nu-i ferit
Şi el în necaz trăieşte

Acel care-i păcătos
Dar de Domnul are teamă
Domnu-l iartă bucuros
Păcatul nu-l ia în seamă

Acel care recunoaşte
N-are în suflet răutate
Domnu-l știe, îl cunoaşte
Şi-l ajută mai departe

Omul rău, nu-i fericit
El, zilele nu-și lungeşte
De Domnul nu e iubit
Chiar dacă în belşug trăieşte

Căci totu-i deşertăciune
Cel răi şi cei buni trăiesc
Chiar de fac rele sau bune
În acelaşi mod sfârşesc

Omul nu e înțelept
Ca toate să le cunoască
Nu e nici aşa deştept
Toate să le deslușească

Dar un lucru poate face
Ca el bine să trăiască
Să fie cu toți în pace
Ce-a trudit să folosească

O viaţă omu-a cercetat
Dar răspuns nu a găsit
Nimic nu a câştigat
Doar timpul şi-a irosit

Tainele, Domnul le știe
Și oricât s-ar cerceta
Vor rămâne-n veșnicie
Nicicând, nu se vor afla

va urma

Câmpia Turzii, 28 mai 2013