Când te-am chemat

Atunci când te-am chemat
Erai cuprins de noapte.
Să aduni prea ocupat,
Avere şi de toate.

Când mâna am întins
Din hău să te salvez,
Grabnic M-ai respins
Să nu te deranjez.

Şi câte primăveri
Lăsat-am pentru tine...
Dar am primit în schimb
Doar fapte de ruşine.

În urma nopţii crude
Ce viaţa îţi răpeşte
Pierdut-ai tot ce odată
Credeai că preţuieşte.

S-au dus pe rând cu toate
Iar azi cu pumnii goi,
Prea sfâşiat de şoapte
Stai singur în noroi.

Ţi-e ofilită floarea
Preascurte-i tinereţi.
S-a destrămat splendoarea
Atâtor frumuseţi.

Azi, nu-ţi mai trece pragul
Niciunul dintr-acei
Ce ţi-au mâncat averea
S-au dus încet şi ei...


Eşti singur, cât de singur
Şi năruit acum.
În lumea asta mare
N-ai nici un prieten bun.

Dar Eu lăsat-am Slava
Căci te-am iubit pe tine.
Eu îţi salvez viaţa
Din negrele ruine.

Ceasul îşi bate aripa
Chemării de pe urmă.
Eu, caut păcătoşi
Să îi aduc în turmă.

Hai vino! Te desprinde
De tot ce te-a întinat!
Isus azi te primeşte
E Acel ce L-ai scuipat.

M-ai ocărât tot timpul
În fumul vieţii vechi.
Eu Împăratul Slavei,
Acum te graţiez.

Ai dat cu pumnii în Mine
Dar azi îţi dau iertare.
Şi de Mă vei alege
Afla-vei vindecare.

Acum tu ai în faţă
Pe Acel ce L-ai hulit
În braţe te primeşte
Ca să fii mântuit.