Scrisoare de iubire

S-a îndrăgostit de mine Domnul meu
Şi m-a iubit mai mult decât pe Sine,
S-a dat chiar El să moară-n locul meu
Făcându-Se blestem pe cruce.

Căci blestemat e oricine-i pus pe lemn
Şi grea e moartea ce-i aduce,
Dar binecuvântare, făcut-a din blestem
Cu sânge sfânt, stropind un lemn prea rece.

Prea grea de dus povara ce-a purtat Isus,
Prea multe lovituri de bici, date cu nebunie,
Prea mult şi prea adânc cuiele L-au străpuns,
Prea-nţepătoare coroana ce I-au pus
Şi toate acestea... pentru mine.

L-au răstignit apoi între tâlhari
După cum bine era scris Cuvântul,
L-au pus de-o seamă cu cei păcătoşi
Şi-ntre nelegiuiţi I-a fost mormântul

Şi tu, Pilat, cum ţi-e discernământul?
Căci pe un Sfânt, la moarte-ai condamnat!
Credeau că s-a sfârşit, că L-a înghiţit mormântul
Dar iată a treia zi, Hristos a înviat!