Nu mie Doamne

Viaţa sub soare e o cale,
Şi fiecare şi-o urmează lin.
Pe ea urcăm, sau coborâm în vale
Spunând că ăsta-i un destin.

Destinul nostru-i fericirea,
Dar, doar atunci eşti fericit,
Când nu consideri un eşec, căderea,
Ci te ridici şi poți fi mulțumit ...

A mai trecut un an din viață,
Un an în care Dumnezeu,
Te-a ridicat, ți-a dat povață,
De-ai fost atent la glasul Său.

E timpul să priveşti în urmă,
În amintiri să răscoleşti.
Şi într-o sacră rugăciune,
Divinului să-I mulțumeşti.

- Pentru fiecare zi trăită,
- Pentru fiecare an trecut,
- Pentru mâna Sa ce te ridică
Atunci când nu mai poți şi eşti căzut...

Nu mie Doamne, nu, nu mie Tată,
Mi se atribuie vre-un merit, sau onor,
Ci Tu ai fost şi eşti de fiecare dată,
La timpul potrivit, eternul ajutor