Nu mă plâng că sunt vremelnic

Nu mă plâng că sunt vremelnic

Nu mă plâng că sunt vremelnic
Pe fața pământului,
Ci mă țin de Cer, puternic,
Prin puterea Duhului,
Căci Hristos m‑a făcut vrednic
Pentru Împărăția Lui.

Trece‑un an și vine altul,
Pe al timpului cadran
Eu pun în negoț talantul
Și vâslesc către Liman,
Onorându‑mi Împăratul
În tot „chipul” meu uman.

În ceruri mi‑adun avere
Cu‑ajutorul Domnului
Și nu am altă plăcere
Decât să‑I fac voia Lui,
Împlinind tot ce îmi cere
Cuvântu‑Adevărului.

Sunt trecător, chiar efemer
Pe fața pământului...
Dar nu pier cu cei ce pier
Din cauza păcatului,
Căci Isus Hristos, din Cer,
Mi‑a dat chiar viața Lui.

Da, trecător sunt pe pământ,
Însă nu‑s legat de glie,
Ci înspre ceruri mă avânt
Zilnic, plin de bucurie,
Îndrumat de Duhul Sfânt
Și‑adăpat cu Apa vie.

03/01/2013*Ioan Hapca
(Zaragoza)