Iarnă

Argintul stelelor s-așterne
Pe-arama stelelor de paltini
S-aude-n clopoțeii iernii
Cum legile se pierd în datini.

Își zăngănesc bronzul stejarii
Cu brațe-n vânturi răstignite
Și dalb nechează armăsarii
Prin vreascurile risipite.

Se înfășoară-n horobțele
Brazii din valul fulguirii,
Din stele caută spre stele
Miresele fără de mire.

Cu dragostele neavute,
Cu măritișu-n hapsânie
Strigă spre cer, pe întrecute
De nu știu ce căsătorie.

Dar cine să le mai asculte?
Și ele-n vaier o termină
Sub galopările oculte
Pierzându-și pofta de lumină.

Amurgul nici nu-și mai ascunde
Încărunțirea de la tâmplă
Ci tot argint presoară-n unde
De herghelii fără astâmpăr.

Acoperă coamele calea
Că ziua n-o mai dibuiește...
De clopoței răsună valea
Când strigă ei copilărește.