Fiecare poartă-n sine

Fiecare poartă-n sine

Fiecare poartă-n sine
O lume necunoscută
Și-un mister din slăvi divine
De-o splendoare neîntrecută,

Fiecare are un suflet
Cu-n adânc întunecos,
Stăpânit de moarte-n umblet
Până-L află pe Hristos.

Da, o lume-i în fiecare,
O lume necunoscută
Ce necunoscută moare
Cu existența petrecută

Între două mari mistere;
Naștere neprevăzută
Și moarte fără de vrere,
Doar de Domnul cunoscută.

Ești o lume nevăzută
Care chipu-ți zugrăvește
Pentru cea necunoscută
Care zilnic te privește,

Ești lumea de rău sau bine
Făurită în ascuns
Și descoperită-n sine
În ochii Celui Nepătruns...

Tu te stingi, dar vei apare
Tu și lumea ta cu tine,
Înainte Celui Care
E Domnul Slăvilor divine.

Acum vezi ca într-o oglindă
Lumea ta și Voia Lui
Da într-o zi au să-ți cuprindă
Ochii Slava Domnului.

Ai să-L vezi pe Sfântul Miel!
Dacă mori față de sine,
Vei putea trăi cu El
Și aici și-n Slăvi divine!

Că-aici totu-i trecător
Timpul trece, viața trece
Dar ce har mângâietor:
Că-n vecie vom petrece

Cu al nostru Mântuitor,
În prezența Sa divină,
Unde veșnicul decor
E splendoare și lumină.

08/08/2018*Ioan Hapca
(Zaragoza)