Fii binecuvântată Ana!

Dintr-un vulcan de Dragoste divină,
În chip de înger ai venit, făclie
Să ne aduci în suflete lumină
Şi să uneşti cum doar Iubirea ştie.

Un dar ceresc, prin milă, îndurare,
Al bunului Părinte, sfântul Tată,
Să te-mbăiem în Raza Lui de Soare,
Să nu scapeţi lumina niciodată.

Te-am aşteptat cu braţele deschise
Dar n-am realizat ce bucurie
Tu ne aduci de dincolo de vise...
Până când te-ai născut, minune vie.

Iubire gângurită, zâmbet care
Ne răsplăteşti dureri cu prisosinţă,
Eşti o comoară, binecuvântare;
Să străluceşti smerită, prin Credinţă!

Să urmăreşti în viaţă neprihana,
Prinţesă dragă fiică de-Mpărat,
Să porţi cu cinste numele de Ana
Umblând pe Cale, iubind cu-adevărat.

Meşterul Cel mare, bunul Dumnezeu,
El să te zidească, Ana, în Cristos,
Să fii piatră vie în Muntele Său,
Să fii fericită trăind cu folos!

Să-Şi pună astăzi peste tine mâna
Viu Dumnezeu în binecuvântare,
Te ocrotească El întotdeauna,
Pe Stânca vie creşti printre flori rare!

Îi mulțumim Lui Dumnezeu, sfânt Tată,
Pentru că El ni te-a trimis în casă,
În rugăciuni ni-e jertfa tămâiată,
Eşti floarea florilor, cea mai frumoasă!

Dumnezeu să te binecuvânteze Ana, să binecuvânteze toată casa ta!