Adevăratele comori

Când privim spre viitor prin Sfânt Cuvânt
Pentru a înțelege sensul nostru pe pământ,
Vedem prea bine cum vom fi în scumpa zi
Când sus la cer Mirele scump ne va răpi!

Și înțelegem că nimic din ce e jos
Nu vom putea lua în raiul luminos
Ci dimpotrivă tot ce e aici se va topi;
Ce astăzi e tezaur mâine va pieri!

Însă în ceruri vom putea lua totuși ceva:
Comorile cu care ne vom prezenta
În glorii, sus, în fața tronului cel sfânt
Al Tatălui ce a creat tot prin Cuvânt!

Copiii și cei dragi ne sunt comori
Ce le putem lua cu noi sus, în splendori;
Doar ei, ființe scumpe, dăruite pentru cer
Inimii noastre, sufletului, colț mic de etern.

De-aceea nu-i de căpetenie ce vom îmbrăca
Și nici ce vom mânca sau ce vom bea,
De-acestea toate Tatăl nostru va-ngriji
Ca să le-avem cu-ndestulare zi de zi!

În cer, în slava Împăratului divin
Nu vor intra nici proprietăți și nici mașini
De-aceea, dragi părinți vă îngrijiți
De cei dragi și-i purtați mereu în stăruinți.

Comorile adevărate sus, în rai, vor străluci
Pe când tot ce e pământesc se va topi;
Rămâne numai sufletul iubit, nemuritor:
Acesta vă va fi tezaurul vostru-n splendori!