Ziua Domnului

Strigăte de biruinţă, osanale şi urale
Se înalţă, Israele, azi în corturile tale!
Vechi stindarde se ridică pretutindeni, maiestos,
Răspândind în tot pământul biruinţa lui Hristos!

Azi e ziua ce ne-a dat-o Dumnezeu ca sărbătoare,
Ca să ştie toată lumea cât e Dumnezeu de mare.
Azi e ziua-n care Domnul, Creatorul tuturor,
A-nviat din groapa morţii, pârga învierilor!

Soarele din înălţime ca un steag de strălucire,
Se avântă să ne spună că Dumnezeu e iubire!
Iar Biserica-mbrăcată în porfir de in curat,
Cântă-n clocot de iubire Mirelui cel aşteptat.

Flutură peste palate, peste tronuri şi toiege,
Flamura care vesteşte că Isus Hristos e Rege.
Nu e alt Stăpân în lume, e un singur Domnitor;
Domnul vieţii, Domnul slavei, e Stăpânul tuturor!

Astăzi masa-i pregătită, şi ospăţul nunţii gata,
Iar Biserica se-adună ca să strige: Maranata!
Şi în orice adunare la un loc cu toţi cei sfinţi:
E şi Domnul ce ne poartă-n carul Său de biruinţi!