Umblând pe ape

"Vino!" i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. (Matei 14:29)

Cu tonuri tot mai închise de gri
Se lasă-nserarea, tăcută, pe ape
Şi-un vânt duşmănos, ce talazuri stârni,
Opreşte corabia-n larg, spre a fi
Departe de ţărm, de adâncuri aproape.

Latente primejdii, venind din abis,
Dau ucenicilor îngrijorare
Când, deodată, tabloul descris
E animat de-o fiinţă de vis
Ivită din neguri, călcând, ferm, pe mare.

"E o nălucă!" – ucenicii-au ţipat,
Însă Isus a venit mai aproape;
"Dacă eşti, Doamne, Tu"– Petru a mai strigat,
"Porunceşte să vin către Tine, îndat'
Păşind hotărât, ca şi Tine, pe ape."

"Vino!" i-a zis, cu iubire, Isus
Şi el a pornit către Domnul, pe mare,
În clipe pătrunse de-un farmec nespus,
Cu valul sub talpa lui rece supus
Şi ochii în flăcări privind către zare.

"Vino!" răsună chemarea şi-acum,
Chemare vibrându-ţi întreaga fiinţă,
Porneşte spre El şi forma-se-va drum
Pe ape, pe aer, pe flăcări, pe fum,
De priveşti către cer şi păşeşti prin credinţă.

Amin
Vulcan, ian. 2007