Trezeşte-te Adame

Trezeşte-te Adame

N-ai fost chemat
Sa-i cercetezi lucrarea!
Nici întrebat
Să poţi să-ţi dai părerea!

Şi tu eşti parte
Din lucrarea Lui.
Din El vin toate
Există, asta-i voia Lui.

În univers te-a aşezat
Pe-un scaun de domnie,
El te-a făcut împărat,
Ţi-a dat o împărăţie.

Ţi-a dat pământul ,
Peste el să stăpâneşti.
Ţi-a arătat şi pomul
La care să nu râvneşti.

Ai fost nechibzuit
Şi tot aşa-i rămas.
Atunci te-ai amăgit,
Te amăgeşti şi azi.

El vine către tine
Doi , trei, zece paşi,
Tu te dai la o parte,
Şi-n urma ta Îl laşi.

Pe genunghi El cade iară
În rugă cu durere,
Pentru tine să ceară
Încă un ceas de-ndurare.

La şarpe şi la pom,
Privirea-ţi aţintită,
Peste staturul tău de om,
Mândria te ridică.

-Trezeşte-te, Adame!
Căci vremea ta se duce.
Nu-i veşnicia-n lume
Se gată mărul dulce.

Vei fi chemat în faţa
Tribunalului de sus.
Şi ascultat să spui
Ce ai de spus...

Şi gând, vorbă şi faptă,
Îţi vor fii judecate,
Din întuneric la lumină
Scoase vor fi toate.