Tarie launtrica zero

TĂRIE LĂUNTRICĂ ZERO

Peste zeci de teritorii
Nu vedeai unul ca el
Era mai înalt ca toţi
Avea muşchii de oţel
Cu puterea-i de atlet
Era-n stare să omoare
Doar cu braţele-i vânjoase
Lei flămânzi şi alte fiare.

Fericiţi au fost părinţii
Când veniră el pe lume
S-au gândit...şi s-au gândit
Şi i-au dat apoi un nume
L-au numit Samson pe prunc
A fost darul dat de Sus
S-a-ndurat cerescul Tată
Şi s-au bucurat nespus.

Au sădit în el purtarea
Vrednică de un evreu
I-au plantat cerinţa-n suflet
De-a fi vrednic nazireu
A crescut în atmosfera
De cântec şi închinare
Îl slăveau pe Tatăl lor
Cu respect şi adorare...

Briciul n-a tăiat în păr
Sortit era pentru lucrare
Căci Dumnezeu l-a rânduit
S-aducă ţării uşurare
În ţară jugul filistean
Era atât de-apăsător
Că aşteptau cu nerăbdare
Să vină un izbăvitor.

Speranţele întregii ţări
Erau acuma în Samson
A fost învrednicit, ales
S-aducă pace în Sion
"Şi noi vom fi participanţi
În lupta ce ne stă ’nainte
Dar vrem ca el să ne conducă
Prin fapte, gesturi şi cuvinte."

Aşa ziceau mulţi din popor
Gândindu-se la biruinţă
Erau aşa de hotărâţi
Să îl urmeze prin credinţă
Trăia în ei acea nădejde
Ce-o poate da doar Creatorul
Că vor putea iar să lucreze
Grădina, via şi ogorul...

Voiau să-nlăture robia
Să nu plătească birul greu
La un popor prigonitor
Să ’nalţe-apoi steagul evreu,
Să ştie toţi cine-i Stăpânul
Ce l-a creat pe om din lut
Să se cutremure o ţară
Ce dor ceresc nu a avut.

Dar cum primiră el chemarea
De-a face bine unei naţii?
În stilul lui caracteristic
Cu joacă multă şi distracţii
Ştia că are-o misiune,
Ştia de planul cel divin
Dar visul pentru aventură
L-a transformat întru-n străin...

În loc să-şi facă strategia
Şi planul pentru bătălie
El alerga să prindă vulpi
(Avea destulă energie)
A prins nu una ci trei sute
A ataşat la cozi făclii
Le-a dezlegat spre a distruge
Grădini, ogoare, holde, vii.

Ţara plângea sub apăsarea
Duşmanului asupritor
Samson în multe situaţii
Era total nepăsător
Pe oamenii ce-i întâlnea
Îi încerca cu ghicitori
Dacă răspunsul nu-l ştiau
El îi numea "neştiutori"

Nimic de zis: era solid
Pe dinafară era tare
Dar înlăuntru cum era?
Era lipsit de înfrânare
Când auzea că sunt petreceri
Nicicând prilejul nu-l pierdea
Dacă alţi tineri refuzau
El totdeauna se ducea...

În cartea "JUDECĂTORI"
Găsim câteva pasaje
În care se dau detalii
Despre-acele anturaje
Din toate realizăm
Că zero era controlul
Când era ademenit,
Când vedea Samson alcoolul.

Mult s-au întristat părinţii
Când văzură unde merge
Încercat-au de metehne
Şi de patimi să-l dezlege
"Ştii prea bine" – i-au spus ei
"Te-au ales judecător
Fii la înălţimea slujbei
Cinsteşte-l pe Creator!"

Dar când a plecat la Gaza
Ştim cu toţi ce s-a-ntâmplat
A văzut-o pe Dalila
Cu care s-a-mpreunat
Nu a rezistat ispitei
N-a fost tare-n caracter
Nu s-a mai gândit că-l vede
Cel ce stăpâneşte-n Cer.

(Dar Stăpânul vede totul
Tot ce facem, ce gândim
Ştie paşii vieţii noastre
Unde mergem, ce zidim
Însă prea ades uităm
Legea sfântă şi Cuvântul
Şi de-aceea moare-n noi
Dorul, ruga şi avântul...

Iar acestea când sunt moarte
Suntem slabi, neputincioşi
Ne înfluenţează alţii
Ce-s străini, necredincioşi
Şi în loc s-avem progrese
Stăm pe loc, ne-mpotmolim
La umblarea prin credinţă
Prea puţin ne mai gândim.)

Dar să mergem mai departe
Să vedem ce s-a-ntâmplat
După ce Samson, la Gaza
Prăbuşitu-s-a-n păcat
Filisteanca-l amăgiră
Legământul să şi-l vândă
Iar soldaţii filisteni
Ce stăteau atunci la pândă,

L-au legat cu funii groase
I-au scos ochii, l-au bătut
(Nu avea în el puterea
Ce-o avuse la-nceput)
Iar apoi l-au pus la muncă
La o râşniţă-nvechită
Ce final nenorocit!
Ce soartă nefericită!

Cum de a sfârşit aşa
Cel ce fost-a rânduit
Să aducă libertate
În poporul asuprit?
Să privim încă odată
La umblarea lui în lume:
Nu a reuşit deloc
Rolul dat să şi-l asume...

El ştia ce-i "nazireu":
Pentru Domnul pus deoparte
Să-L slujească cu credinţă,
Să-L slujească pân’ la moarte
Dar viaţa de huzur,
De distracţii şi de joacă
L-a înstrăinat de slujbă
Făcându-i trăirea seacă.

O, de-ar fi avut tărie
Şi-năuntru ca-nafară
Ar fi preţuit solia
De-a elibera o ţară!
Ce frumoasă misiune:
Şi-a dat cu picioru-n ea!
Singur el s-a pedepsit,
Singur prin purtarea sa.

Cu ce vom rămâne oare
Din pasajul cu Samson?
Numai Cartea veşniciei
Poate fi un etalon
Ea ne dă o perspectivă
Şi ne spune ce gustăm
Când în grijurile noastre
Talantul îl îngropăm...

Lecţii multe sunt aici
Numai de-am băga de seamă
Vom vedea cum compromisul
Poate-aduce-n viaţă dramă
Azi un compromis mai mic
Mâine altul ce-i mai mare
Şi aşa un trai curat
Poate deveni ratare...

Clar se vede cum păcatul
Naşte rănile de moarte
Cum orbeşte o fiinţă
Şi de Tatăl o desparte.
Da! Păcatul este cancer
Întâi se localizează
Iar apoi încet, dar sigur
Avansează....avansează.

Cine-i prins în plasa lui
E legat cu lanţuri groase
Şi-i e greu să se dezlege
Căci puterile-i sunt stoarse
Ar dori să se desprindă
De păcatul ce dă groază
(Iată că a început
S-aibă conştiinţa trează.)...

Prea târziu? Nu-i prea târziu!
S-apeleze la Mesia
El vine să rupă laţul,
Să înlăture urgia
O, de-ar apela la El
Milioane...milioane
Ar primi în suflet pace
Şi-ar primi în Cer coroane.

Pocăinţa-i renunţare
Nu e joacă de-a păcatul
O, de-am înţelege bine
Să-L cinstim pe Împăratul
Cu trăiri de vrednicie,
Şi-mpliniri de misiune
N-ar mai fi în viaţa noastră
Zile de amărăciune,

N-ar mai fi căderi în cursă
Nici suspine, nici trădare
Nici invidii, nici minciună
Nici slujiri fără ardoare
Ci ar fi multă-mplinire
A Cuvântului ceresc
Pasiune în lucrare
Şi un trai duhovnicesc.

Pocăinţa-i frumuseţe
Seriozitate, trai
Ce ţinteşte spre unirea
Ce ne-aşteaptă, Sus, în Rai
Haideţi s-o trăim cum este,
S-o purtăm cu noi mereu,
S-avem parte de răsplata
Ce-o oferă Dumnezeu.

Ianuarie, 2008