Semnul iertării

Privind la soarele care-a apus,
Doar ochii mi se-ndreaptă în sus
Căci mâinile sunt prea murdare -
Sunt vinovată de neascultare.

Da! Am păcătuit 'mpotriva Ta.
Vorba și gândul, chiar și fapta
Ce le-am rostit și înfăptuit
Au toate un preț ce trebuie plătit.

Sunt copleșită de amarul meu
Care mă apasă tot mai greu...
Inima și trupu-i în dureri
Iar sufletul e cuprins de remușcări.

Mă îndrept cu pași grăbiți la cruce,
Povara-i grea și n-o pot duce.
Cad în genunchi în rugăciune
Cu fața acoperită de rușine.

Din ochii înlăcrimați cad perle
Dar ele nu pot ca să spele
Trecutul meu plin de păcate
Ci sângele Tău, Doamne, iartă toate.

Și-ntr-o fracțiune de secundă
Pe inima care-i tumultă,
Duios primesc eu sărutarea -
Răspunsul care îl aștept: iertarea.