Să-ți fie frică

Să-ți fie frică nu de om,
Ci chiar de însăți frica ta,
Căci a ceda e un sindrom
Și-a nu mai crede-i boală grea.

Să-ți fie frică nu de nor,
Ci de un soare fără El,
De viața fără nici un dor,
De alergarea fără țel.

Să-ți fie frică să trăiești
Cu gândul unui osândit,
Să-ți fie frică să iubești
Numai atunci când ești iubit.

Să-ți fie frică nu de timp,
De-un mâine poate primejdios,
Ci de acel trist anotimp
Ce l-ai trăit fără Cristos.

Să-ți fie frică nu de iad,
Ci de răspunsul ce nu-l dai,
Când ești chemat să vii pe vad,
Pe țărmul unui veșnic rai.