Rugăciune (II)

Atunci, înainte
Atâtea fapte
ne erau
dorinţe necoapte,
deşarte,
de credinţă uitate...
paşi pierduţi în pustie,
în cumplita şi neagra
urgie.
...................
AZI, Speranţa
ne zburdă prin rugi
în dimineţi şi seri senine
cu Tine, ISUSE CRISTOASE,
în inimi cu Tine.
Mărturisiţi, botezaţi,
mântuiţi şi iertaţi
şi scăldaţi
în luciri de soare pline
sunt toate
venite din Tine, Doamne,
spre soră şi frate,
spre mine!
Cu fruntea-nspinată,
cu sângele Tău curăţată
IERTAREA,
pe cruce, la GOLGOTA, sus,
EşTI VIU şI VEşNIC
MâNTUITORULE ISUS!
Iată, Doamne,
ne creşte în inimi CREDINţA,
POCăINţA,
ca o flacără vie!
Să mergem cu ea în pustie,
să cutreierăm prin spaţii,
prin generaţii,
să spunem cu patimă,
prin bucurii şi prin lacrimă,
TUTUROR! şi celor ce azi nu Te vor,
Că-n cuvântul Sfânt
e IUBIRE,
e Calea,
e Adevărul şi Viaţa,
e Gloria, Slava, Povaţa.
De aceea LUI,
DUMNEZEULUI,
de tine-i e DOR. Amin!