Ruga

Desprinde-ne de mersul lumii,
Ca smuls din braţele-i cernite
Să mă ridici deasupra humii
Părinte-al slăvilor slăvite.

Să-ţi cânt în cor cu heruvimii
Pe înălţimi nebănuite,
Cântarea sfânt-a izbăvirii,
Şi-a unei inimi mântuite.

Cântarea unei vieţi cernute
Prin sita deasă de-ncercări,
Cântarea unei vieţi-nălbite,
În râu de lacrimi şi dureri.

Trezeşte-ne din somn de vise,
În feeria nopţilor,
Şi împrumută-mi aripi sfinte,
S-o iau 'naintea zorilor.

Atunci când numai eu şi luna
Cu faţa aură, suavă,
În cor de stele şi luceferi,
Îţi intonăm un imn de slavă

Când vesela privighetoare,
Într-un boschet rotund de îngeri,
Îţi cântă simfonia nopţii,
Te preamăreşte-n glas de înger.

Învăluit ca-ntr-o mantie,
În ale lumii raze lucii
Să mă găsească dimineaţa,
Îngenuncheat sub poala crucii.