psalmul unu

Esti ca un pom sadit langa o apa
Si roada ti-o aduci la vremea ei
Iar frunza-ti, nu-i uscata niciodata
Caci, nu te duci la sfatul celor rai

Nu ratacesti pe calea pacatoasa,
Si nu te-asezi pe scaun cu cei rai
Placerea ta, e legea sanatoasa
Si cugeti ne-ntrerupt la rostul ei

Tot ce incepi tu duci la bun sfarsit
Caci Domnul Slavei i-ti conoaste calea
Tu esti, a-i fost, vei fi neprihanit
Si vei trai pe veci rascumpararea

Nu tot asa-i cu oameni cei rai
Ce la-ncercare sunt usori ca pleava
Pe care-o zboara vantu-n patru zari,
Si-o spulbera, si totul e degeaba.

La judecata ei nu pot veni
Cu fruntea sus si fata-nseninata
Si nici in adunari ei nu vor fi
Pieirea-i calea lor asigurata

Caci Domnul este cel ce stie totul
Pe cel neprihanit El il cunoaste
Si-l duce-n vesnicie, loc dorit,
Si castigat, prin jertfa de pe cruce.