Pro Deo

Frumuseţea Ta, Creator a toate,
nu se poate vedea cu ochiul unui orb!
E nevoie de lumină,
o lumină care sărută ochiul sufletului
dându-i vedere
şi-o optică aptă
să Te poată vedea
(în vacarm sau tăcere.)
Dacă cineva nu Te vede
negând existenţa şi măreţia Ta
e ca şi când un corb
ar nega existenţa ramurii
în care-şi face cuib
şi pe care îşi găseşte repaos după zbor!
Frumusețea Ta clară
desfăşurată în desăvârşirea creaţiei Tale
cu ceruri întinse,
necuprinse
nici măcar de un plus la minus infinit
e poate, pentru unii, ascunsă acum
căci ai ales
tăinuit
să Te îmbraci în orbitoare lumină
pe care n-o poate privi ochiul de praf
cu nervuri de păcat.
Cum ar putea să Te vadă
cosmonautul miop
sau tânărul cu caracterul şchiop
politicianul corupt
sau pruncul de realitate rupt
sau savantul ateu
sau omul pervers
pe Tine, Unic, Suprem Dumnezeu
prezent pretutindeni în Univers?
E nevoie de-un ochi,
de un om
care-a trecut pe la cruce
lăsând acolo bagajul de necredinţă
patimi năuce
un trai păcătos
şi prin Domnul Cristos
născându-se-o nouă fiinţă ...

Frumuseţea Ta, Iubitor a toţi,
e splendid desfăşurată
în macrocosmul
şi macrameul
Golgotei.
În razele ei
oricine -
un tânăr bogat
un fiu risipitor şi pierdut
un Iuda care, cu un sărut Te-a vândut,
un orb, un lepros, un tâlhar
un sutaş
un pescar
un Irod, un Pilat
chiar Cezarul
poate fi îmbrăcat!
Frumuseţea Ta
e că oricine poate să fie iertat!
Orice om Tu eşti gata să-l ierţi,
să-l transformi,
ochii lui cei inerţi
la Lumină-i conformi
şi-ntr-un zbor prin genuni
Tu sub cruce îl pui
şi pe cel mai de jos
mai murdar
păcătos
îl îmbraci în Cristos!


Nov.2.2006