Pe stâncă

PE STANCA

O picatura de apa
Se prelinse-nfrigurata
De pe pervazul cu zapada
Dar se si opri de spaima.

Gerul turbat
Furios a-ncercat
S-o prinda in mreje
Si-n chingi sa o lege.

Picatura cea mica
Cuprinsa de frica
A inghetat
Dar nu s-a schimbat.

A ramas cristalina
Si-atat de divina.
Nu s-a inchis la culoare
Ci doar a devenit mai tare.

***

Tot asa si un crestin
Daca a trecut prin chin,
Daca raul cel turbat
Sa-l lege a incercat,

El a ramas neschimbat
De Isus ancorat.
Nu s-a schimbat la culoare
Ci a devenit mai tare.

Pe Stanca fixat,
De ploaie udat
Si chiar chinuit
Va fi neclintit.

Dar omul de tina,
Inglodat in vina
Va putea oare
Sa ramana tare?

Da, sigur ca poate
Daca sta aproape
De Stanca divina
Ce straluceste-n lumina.

Caci Stanca-I solida
Si e neclintita.
Atat cat vor ramane una
Nu il va clinti furtuna.