Pe-ntinse orizonturi

Pe-ntinse orizonturi, prin ani intrezaresc
In lacrimi si durere, doi ochi ce ma privesc,
Un Om cu greu-n spate atator generatii
Ducea spre deal povara pentru altii,

Stiu ca era acolo si-al meu pacat, iar El
Ducea fara sa spuna ca e atat de greu.

Nu mai sunt acum incatusat
Caci ma conduce incet spre vesnicii
Hristos Isus ce m-a salvat;
Mantuitor, Prieten, Imparat,
Isus ce m-a salvat.

De sus cu maini intinse spre tronul Parintesc
Cu glas duios iertare, cu glasu-I pamantesc
Cerea pentru cei care cu veselie oarba
Radeau dandu-I paharul intreg ca sa il soarba,

Stiu ca era acolo si-al meu pacat, iar El
Ducea fara sa spuna ca e atat de greu.