Orice faptă va fi dusă, într-o zi la judecată

Orice faptă va fi dusă, într-o zi la judecată,
Care este azi ascunsă, crezi că-i neștiuta faptă,
De e rea sau de e bună, despre ea vei fi-ntrebat,
Ce vei face de ți-e fapta, astăzi rea neâncetat.

Orice vorbă va fi dusă și ea la o judecată,
Ți-a fost gura ziditoare, sau ai fost o gură spartă,
Ți-a fost vorba ziditoare, sau ea mulți a dărâmat,
Ce-i vei spune Celui veșnic, când de ea vei fi-ntrebat.

Dar tu și de hotărârea, cea pripită ce-ai luat,
L-acea mare judecată, negreșit vei fi-ntrebat,
Ce vei spune-n acea clipă, de ei hotărâri pripite,
Motivând că sunt prea grele, vremurile ce-s venite.

De pășești pe căi greșite, luminat fiind de sus,
La-ntrebarea... unde-ai fost, ce vei da ca și răspuns,
Azi mereu ți-arată Domnul, calea către veșnicie,
Dar alegi mereu plăcerea, care-i o vremelnicie.

Când vei sta față în față, tu cu Sfântul Dumnezeu,
L-acea mare judecată, vei vedea atunci ce-i greu,
Și va fi a ta căință, într-o vreme prea târzie,
Pentru cei ce e târzie, nu e loc în veșnicie.

Astăzi îți mai dă o vreme, pentru a te pocăi,
Ca să nu știi ce-i târziul, când pe nor El va veni,
Nu ascunde nici-o faptă, El oricum toate le știe,
Tu căiește-te îndată, să ai parte de vecie.

Ai de grijă l-a ta gură, ca să nu fii judecat,
Să spui c-a fost ziditoare, când vei fi tu întrebat,
Să nu ei vre-o hotărâre, norii când vor apărea,
Și în ziua judecății, El nu te va judeca.

Este azi atât de-aproape, e la ușă judecata,
După ea... Judecătorul, va veni și cu răsplata,
Să fii gata... Domnul vine, este El atât de-aproape,
Ca să judece El vine, nu cum vrem... ci cu dreptate.