Ochilor mei

Vi s-au deschis privelişti boreale
Când aţi privit durerea Lui pe lemn
Şi spinii, crucea, cuiele reale,
Când biciul, flagelându-L în rafale
Scuipa spre cer blestem după blestem!

Pe Cel ce-a coborât s-aducă Harul
Iertarea, dezlegarea de păcat,
Zdrobitul vas şi totodat’ Olarul
A Vieţii sursă, Pâinea, Arvunarul
Voi L-aţi primit ca Domn şi Împărat.

Ce altă revelaţie mai mare
Ce alte curcubeie de lumini
Ori ce ireversibile izvoare
Vărsându-se cuminţi, vor fi în stare
Să vă aşeze slava pe retini?

Voi L-aţi văzut pe Cel ce veşnic este,
Pe Cel ce glăsuieşte "Pace vouă!"
Chiar dacă glitzul, zarva lumii-aceste
Vă-obscurizează bolţile celeste
Şi vă blochează fagurii de rouă.

Aţi stat în nopţi răpite de ispită
Şi-n ierni cu trandafiri înzăpeziţi
Silabisind prin pleoapa istovită
Epistola de dragoste, stropită
Cu ale voastre lacrime fierbinţi.

Şi ce-aţi văzut vă e de-ajuns! Acuma
Rămâneţi calzi în rugă şi iubire
Şi-n aşteptare înnoiţi-vă într-una!
Puneţi pe irişi voalul şi cununa
Şi pregătiţi-vă să-L întâlniţi pe Mire.


11 martie 2007