Noaptea ochilor in lacrimi

Doamne, esti noaptea ochilor in lacrimi,
Esti rodul spicului plecat,
Cantul lacrimilor rase,
Seninul dupa nori, ascuns de palmuitul fetzei planse.

Doamne, cuptorul curatirii mele,
Daca te rog ceva, asculta-mi oful!
Nu strig pe ulitze dupa vin
Si nu-mi desfat timpanele in dantzul viei vestejite.

Te rog Pazitorul ciorchinilor,
Nu vreau sa-l invii pe Lazar din nou,
Nici pe David sa ne scape de Goliatul necredintezi,
Sau pe Ieremia ca bocitoare sa-ti planga poporul.

Ce te rog? Jefuitorii jefuiesc...
Iar poporul Tau e nemangaiat,
Dupa usile-ncuiate se plange
Si sunt genunchi slabiti de post.

Ce te rog?
Raspunde Tzarmul laudei noastre
Si mangaie-Ti poporul vitregit in laurii credintei,
Din slava Ti se fura, Doamne
Si inimile-s tot mai zdrobite.

Atata doar!
Eu stiu ca nu degeaba ne bucuram de soare,
De ploaie, de zapada si de ciripit de pasari.
Cred ca Domnul poate sa-Si mangaie poporul
Si slava Lui n-o va-mparti cu oameni.
"Cei ce seamana cu lacrimi, vor secera cu cantari de veselie!"
Psalm 126:5