Mama...

La anii mei
Trecând aşa, pe lângă zilele de primăvară
În joaca mea n-am luat seama
Că păsările cântă mai frumos
Şi soarele-i mai cald,
Că toate-s altfel, pentru mama.

De multe ori
Dormind adânc,
De suspinam mă mângâia
Şi de visam frumos nu-mi dădeam seama
Că visul meu cu feţi frumoşi
Cu jucării şi cu poveşti,
Era din sufletul măicuţei, de la mama.

Sigur, nu uit,
Domnul Iisus e cel care mi-a dat-o
Şi drumul meu de merge către stea
E că a plâns în rugă cineva
Atunci când nu ştiam, nu luam seama,
Era un plâns de dor şi drag
Da, era mama.