Limbajul poeziei...

LIMBAJUL POEZIEI...

Limbajul poeziei e universal
N-are nuanţe de baptist sau penticostal
Îşi are izvorul doar în Scriptură
Povaţa ce-o dă e proaspătă, pură.

Cuvinte, expresii cu grijă alese
N-au alte scopuri sau interese
Decât să creeze în cititor o stare
În care să ’nalţe spre Cer adorare.

Buchetul de gânduri ce-l dă poezia
Îndepărtează din suflete frenezia
Citiţi, dimineaţa, una sau două
Şi veţi surâde ca florile-n rouă.

Confesiunea poetului creştin?
E în Acel ce i-a dat un destin
El scrie cu zel îndemnând la sfinţire
Pe cei implicaţi în sfânta slujire...

Pe el nu-l inspiră un cult sau o formă
(Căci ar rezulta o poezie diformă)
Al lui condei e condus de-un Părinte
Ce e stăpân peste suflet şi minte...

Doar aşa el poate aşterne voios
Rânduri dorite de cel credincios
Şi-aşa rezultă divinele fraze
Luminate cu har de cereştile raze.

Mesajul poetic produce fervoare
În fiinţele de Paradis doritoare
Al lui conţinut e-atât de profund
Că-n el tainele vieţii se-ascund.

În poeme creştine găsim o plăcere
Ce ’nalţă spiritul la mirifice sfere
Când ele sunt scrise în grai carpatin
Rima-i mai dulce iar ritmul mai fin.

Data: 7 Iulie, 2007