La staulul amintirii

Te-ai intrupat din Duh si din fecioara
Si ai venit la noi in chip smerit,
Tu, Cel etern trimis la noi sa moara
Si sa ne ia din timp spre infinit.

Te-au asezat in ieslea cea saraca
Si staulul umil Ti-a fost salas
In noaptea cea cu ger si promoroaca
Nu se gasise nici un alt locas.

Pastor sa fii, Tu Te-ai nascut cu mieii
Ca jertfa intre zecile de mii
Si-ai pribegit pe tarmul Galileii
S-aduni in turma ratacitii fii.

Noi te-am primit cu rece nepasare
Si prin Irod te-am fi dorit ucis;
Venisei sa ne faci rascumparare
Dar noi uitasem cum e-n paradis.

Cu albe aripi si cu-n imn de slava
Ni te-au vestit un cor de ingeri mii,
Dar noi muream in valea cu otrava
Pierdusem amintirea de copii.

Ne stapanea teroarea si cu ura
Agoniza in suflet un suspin;
Ai auzit ce nu spuneam cu gura,
Te-ai coborat ca sa ne scapi de chin.

Copil duios si Imparat al slavei
Azi ne-amintim cat de gresiti am fost
Si ne plecam sa-ti mangaiem obrajii
Prin Tine, viata noastra are rost.