Iti cer iertare...

ÎŢI CER IERTARE...

Îţi cer iertare Tată
De timpul irosit
Când n-am parcurs Scriptura,
Când nu Te-am proslăvit.

Mă iartă, O, Părinte
C-adeseori în grabă
N-am dat încurajare
La o fiinţă slabă...

Şi nu întotdeauna
Am revărsat iubire
Spre cei ce îmi dădeau
Sfidare şi jignire.

Iar, uneori, când valuri
În luntrea mea izbeau
Durerea şi-ndoiala
De tot mă copleşeau.

Dar Tu-mi cunoşti viaţa
Şi mă inunzi cu Har
Vrei să mă speli de vină,
De-un obicei murdar.

O, iartă-mi nepăsarea
(Ce uneori mă-nvinge)
Şi pune-n mine zelul
Ce nu se poate stinge.

Fugit-am ca şi Iona
De sfânta datorie
O, spală-mi vina asta
Şi dă-mi euforie!

Revarsă-ţi îndurarea
Peste fiinţa-mi slabă
Ce-adesea a tânjit
După a lumii slavă.

Îţi cer iertare Tată,
Îţi cer iertare-acum
Că n-am fost totdeauna
Pildă pe-ngustul drum.

Doresc de-aci ’nainte
Să lupt mai cu ardoare
Să-nflăcărez în mine
Speranţa ce nu moare.

Eşti bun şi eşti puternic
Doar Harul Tău mă ţine
Hambarele-Ţi cereşti
Sunt cu-ndurare pline.

gc/3 Martie, 2007