Guvernarea Cerului

Guvernarea Cerului

La început, în Planul Sfânt de creare,
Tatăl, nu a lucrat singur, ci-mpreună
Cu-al Său singur Fiu, parte în lucrare,
În final S-au bucurat că e foarte bună
Şi lumile toate, -i cântau spre-adorare.

Şi-astfel, El cu Tatăl Său împartaşea
Şi Tron şi mărirea, ale Celui Veşnic;
De aceea, ascultare Lui Se cuvenea
De la îngerii, ce se-nchinau cucernic
Iar în ceruri, Numele-I se peammărea.

Legea cea sfântă-a iubirii era temelia
Ce sta neclintită-n planul guvernării,
De Ea depindea, fericirea şi-armonia
Fiinţelor inteligente, rod al ascultării
Prin care-şi exprimau, trăind bucuria.

Toate fiinţele cereşti, trăiau în voinţa
Şi-n puterea-I sfântă de la Dumnezeu;
De la El primeau viaţa şi prin El fiinţa,
Căci aparţineau Lui, Veşnicul Nucleu
De unde prin daruri îşi măreau ştiinţa.

Dragostea lui Dumnezeu era arătată
Deopotrivă în dreptatea şi în mila Sa,
Căci dreptatea-I temelie neschimbată
A Tronului Sfânt, ce în veci va exista
Iar de marea-I milă, va fi înconjurată.

Lucifer, acţionând, a vrut să despartă
Din cuprinsul Legii, mila şi dreptatea,
Însă ele-au fost unite, una de cealaltă
Fiind sudate credincioşia şi bunătatea
Ca dragostea mare, astfel s-o împartă.

El în ceruri a-ncercat să demonstreze,
Cum dreptatea Legii este un vrăjmaş
Pentru sacra pace, vrând să instaleze,
Altă ordine şi lege, un concept trufaş
Şi-ngerii cei sfinţi, calea să-i urmeze.

Guvernarea cerului, fiind ameninţată
De-amploarea revoltei ce se întindea,
Oştirea de îngeri toată-a fost chemată
La Tatăl, ce cu iubirea El îi cuprindea
Şi despre vociferare, a fost informată.

Atunci El le-a spus de-acea răzvrătire
Ce-n frunte cu Lucifer, cerul a-ntristat,
Şi că-acei adepţi, pentru-a lui gândire,
Toţi, vor fi-ndepărtaţi din ceru-ordonat
Dacă nu-şi retrag... actele de spijinire.

Astfel s-a-nceput în cunoştinţă totală
Groaznicul război, din cerul preasfânt,
Şi-a eliminat cu forţa vajnica răscoală
Biruind Iubirea, desăvârşită-n Cuvânt
Cerul fiind în criză, prin greaua şcoală.

Mihail şi îngerii, ce-au apărat Universul
De fermentul răscoalei, pornită din cer,
A-nlăturat astfel, pe cel care în mersul
Liniştei divine criticând, a fost Lucifer
Cel cu faţa ascunsă, văzută-n reversul.

După alungare, cu-ngerii-n luptă învins
Liniştea cea sfântă, iarăşi s-a restabilit,
Şi pacea cea scumpă, cerul l-a cuprins
Ordinea cea veşnică mai mult s-a-ntărit
Şi fermentul groaznic astfel el s-a stins.

Flavius Laurian Duverna
01 octombrie 2007