Fericirea divină

Fericirea divină în suflet o port,
Ca un tezaur doar de mine ştiut;
Şi pe-a vieţii cărare, sfântul suport
Îmi dă siguranţa în necunoscut...

Deşi, uneori, mult aş dori să tot zbor,
Spre Ţara mântuirii eterne prin Har,
Să trăiesc în Cer, unde nu-s călător,
Ci eternul salvat de Isus, pe Calvar!

Dar şi-aici, pe pământ, am bucurie,
Când mă inundă Lumina Sfântă de Sus,
Ce mă face s-am în suflet pace şi-armonie,
Izvorâtă din poezia credinţei ce-o am în Isus!

Şi ce bine e, când stai în Lumină,
Chiar de-n jur e ceaţă sau întuneric,
Când inima de pace sfântă ţi-e plină
Şi Isus îţi este Mântuitor şi Bun Sfetnic!

Amice, n-ai vrea să ai în suflet fericire,
În gândirea şi-n inima ta sfântă armonie?
Crede-n Isus, ca să ai parte de mântuire,
Iar inima ta să tresalte de multă bucurie!...