Dincolo de ferestre

Dincolo de ferestre

" Dacă poezia nu este religioasă, nu este poezie.
Actul poetic în mod direct sau indirect, îl caută pe Dumnezeu. "
- DAMASO ALONSO -

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

De nu-mi răsare-n versuri Dumnezeu,
Stă doar silaba voluntar ucisă
de-un epigon în spatele-i mereu.
Când nu-mi răsare-n versuri Dumnezeu,
Întreaga mea palabră-i compromisă.

De nu-mi aştern cuvântul rostuit,
Spre Cel ce-I demn de toată închinarea,
În versuri de genuni... mă compromit.
De nu îmi iau cuvântul din zenit
ca sol divin, nu-mi vine-ncoronarea.

E vremea Doamne, hai în timpul meu,
Îmi umple mintea şi îmi umple pieptul.
Cuprins în necuprinsul slăvilor mereu,
Să îmi apară-n slove Dumnezeu,
Tranfigurat sau arătat dea-dreptul.

Vreau să vorbesc de Noul Paradis,
Fără să-mi zică nimenea " Maestre ! "
Apleacă-mă peste cuvântul scris,
Şi de-am să spun de floarea de cais
Voi s-o vedeţi dincolo de ferestre.

28 mai 2006