De câte ori...

De câte ori...

De câte ori am voit Doamne,
Să spun ce durere m-apasă,
În calea mea, venit-a îndată
Şi-altă cerinţă mai spinoasă.

Credeam că nimenea nu are,
Nu poartă asemenea durere,
Dar am văzut că sunt şi alţii
Ce mult doresc o mângâiere.

Mulţimi de suflete aşteaptă
Ca să le-alini necazuri grele,
Şi Tu pe toate să le-asculţi
Când prin lacrimi, strigă ele.

În mila Ta, nespus de mare
Te-apleci la orice suferinţă,
Şi vindeci orice fel de boală
De-n acel suflet, e credinţă.

Măreşte-mi, şi mie Doamne,
Credinţa în Forţa Creatoare,
Prin care vreau ca sa obţin
Şi eu când sufăr, vindecare!

Să gust, darul sfânt al vieţii
Prin sănătate-aşteptat mult,
Ce-l torni ca binecuvântare
Căci glasul Tău, pios ascult.

Flavius Laurian Duverna
23 aprilie 2008