De ai veni...

De ai veni...

De ai veni trudit, şi ai bătea
Ca să-Ţi deschid, Isus iubit
După-un drum lung şi obosit,
Uşa atunci, Ţi-aş deschidea
Zicându-Ţi: -, Bine-ai venit!’

Poftindu-Te la mine-n casă,
Vreau oaspete ales să-mi fii
Şi-n ceas de sfinte bucurii,
Noi amândoi să fim la masă,
'N momente oricât de târzii

Cina-vom, în clipe de seară
Când soarele-i gata a apune
Cu pâine ruptă-n rugăciune,
Amintindu-mi de-odinioară
Că savârşeai sfânta minune.

Astfel, Tu poţi face şi-acum
La sufletul care-Ţi urmează
Şi-asupra căii lui veghează,
Fiind obosit de lungul drum
Al trudei, când se înserează.

Pe vremuri Te urma poporul
Ca să asculte-al Tău Cuvânt
La-ndemnul Duhului Sfânt,
Dar astăzi, Tu eşti călătorul
Care aştepţi de trudă-nfrânt.

Ferice acel care-Ţi deschide
Şi Te-ospătează din plăcere
Simţind cereasca mângâiere,
Şi inima-i, el nu şi-o închide
Când baţi şi aştepţi în tăcere.

Flavius Laurian Duverna
24 aprilie 2008