Cuvânt din cer către omenire

V-am dat soarele să vă lumineze
Şi să vă încălzească,
Pământul să vă susţină,
Să vă ocrotească!
Aerul să-l respiraţi,
Apă bună să luaţi!

Am poruncit pământului
Să vă dea verdeaţă,
Ca s-aveţi ca hrană
Cât sunteţi în viaţă!
Norilor, să vă dea ploaie,
Râurilor, să curgă şiroaie!

Am poruncit pomilor să vă dea
Fructe bune şi gustoase -
Frumos împachetate şi coapte,
Ca voi să vă bucuraţi de toate!

V-am făcut copacii să vă dea aer curat,
Umbra la care să vă odihniţi,
Şi lemnele să ardă-n foc,
Ca să vă-ncălziţi!

V-am dăruit florile din câmp,
Încântaţi să le priviţi;
Iar parfumul lor superb,
Să îl mirosiţi.

V-am făcut covorul moale de iarbă
Pe care să păşiţi,
Ca voi, cei îndrăgiţi,
Să fiţi cu toţii mulţumiţi!

Am pus păsărelele să vă cânte
Melodii cereşti, când ele stau
Pe crengi şi tâmpe,
Ca să nu vă plictisiţi,
Dar tot sunteţi nemulţumiţi!

V-am dat pe Fiul meu
Ca jertfă de ispăşire
Să v-aducă mântuire!
Dar deşi El v-a iubit,
Voi cu toţi L-aţi răstignit!

Multe alte binecuvântări
Cu mâna Mea v-am dăruit,
Şi tot nu M-aţi iubit,
Ci M-aţi urât şi M-aţi hulit,
Şi nu Mi-aţi mulţumit!