CUM FULGERUL, STRABATE...

CUM FULGERUL STRABATE
(Mat.24.30-31)

Cum fulgerul străbate, din spaţii spre pământ
Brăzdând prin norii negri lumina orbitoare,
Aşa va fi-n curând când Prinţul nostru Sfânt,
Din nou va veni cum zice prin Cuvânt,
Spre ceruri să ne ia, în strai, de sărbătoare.

Cum fulgeri mari străbat prin nori ultramarini,
Luminând şi cerul pe astru-ntunecat
Aşa va fi în ziua când Craiul din lumini,
Ajunge ca un trăsnet pe văi cu jepi şi spini,
Să-Şi culeagă crinii, cu traiul, fermecat.

Cum norii îşi descarcă prin arcul luminos,
Energia-n flăcări mărindu-şi strălucirea,
Aşa va fi atunci când Regele Cristos,
Va sosi pe nouri în straiul maiestos,
Şi-atunci or savura, triumfând, VENIREA.

Creştini, de pretutindeni, cu conştiinţa trează!
Voi vegheaţi căci greul în curând dispare,
Iar lupta şi-ncercarea o clipă mai durează.
Voi fiţi uniţi în Duhul cu cei ce Îl urmează,
Şi Domnul vă va strânge la marea Adunare

Soseşte iar, Isus, cu caii Lui în tropot,
Poate-n toiul nopţii, sau poate-n zori de zi.
Pălimar, nu-ţi pune, să-ţi sune acum un clopot,
Căci vestitori avem şi-alarma lor e-n clocot:
"Că Cel ce vine, vine, şi nu va zăbovi".
Amin.