Cele doua firi

Firea noua cu cea veche,
Stau în noi, dar nu-s pereche!
Una e iubita-n toate,
Alta-i vrednica de moarte.
Una e din cer hranita
Iar cealalta-i rau hulita.
Una e placuta, vie,
Iar cealalta prinsa-n cuie!

Când cea noua sta si-asculta,
Firea veche o-ntarâta!
Firea noua sta-n lumina,
Iar cea veche baga vina!
Daca noua sta în ruga,
Ea cea veche vrea sa fuga
Si cu vorba ei cea dulce
Vrea sa sara de pe cruce!

Când cea noua are viata
Ea îi sta opusa-n fata.
Firea noua e bogata,
Când cea veche sta-ngropata.
Ea în imnuri Il slaveste
Pe Acel ce o-ndrageste.
Si asa ne da în toate,
Viata noua pân-la moarte!

Si când firea noua spune
Ca Isus deacuma vine,
Omul vechi din noi sopteste
Ca Cristos nu mai soseste!
Dar de-l tinem rastignit
Sus pe cruce tintuit,
Nu vor fi în noi tot doua
Ci doar una vie, noua.
Amin.